Descopera Romania: Viscri

Acum ceva vreme vă povesteam despre cele cinci destinații din România în care mi-ar plăcea să ajung anul acesta și iată că pe trei dintre ele le-am bifat la început de aprilie. Ca să nu vă plictisesc cu postări foarte lungi, am decis să le iau pe rând: azi vă invit să fugim la Viscri, satul devenit celebru de când prințul Charles s-a îndrăgostit de el.

Farmecul tipic satelor transilvănene vă va cuprinde odată ajunși în sat. Timpul parcă a stat în loc – casele săsești au fost restaurate și arată foarte bine, oamenii nu se grăbesc și se salută când se întâlnesc pe stradă.

E un loc liniștit și frumos, unde veți petrece momente tihnite de fiecare dată, indiferent de vreme, sunt convinsă.

Când am ajuns la Viscri ningea, iar cele două femei care aveau întinse șosetele la poartă tocmai le strângeau. Din păcate nu am apucat să le vedem îndeaproape.

Biserica fortificată de la Viscri străjuiește satul de pe o colină. A fost construită în secolul al XIII-lea, pe baza unei vechi bazilici romane, datând din secolul al XII-lea. Aceasta a fost fortificată în secolul al XV-lea, iar astăzi este una din cele șase cetăți fortificate înscrise în patrimoniul cultural UNESCO.

Curtea bisericii mi-a adus aminte de cea de la Biertan, numai că asta este mai mare, iar din turnurile cetății se poate vedea satul revărsat la poalele bisericii.

La nici 10 minute după ce am ajuns în mica cetate, norii s-au împrăștiat, lăsând loc unei zile frumoase de primăvară, fenomen care ne-a urmărit pe tot parcursul traseului nostru, la cetatea Rupea, castelul Bran sau bisericile fortificate din Hărman și Prejmer.

Biserica este micuță, băncile mici de lemn îți dau impresia că te afli într-o lume a păpușilor. Spre deosebire de alte biserici săsești, orga este poziționată în partea din față a bisericii.

Tot aici am văzut un înger jucăuș pictat pe fața unei bănci.

În incinta fortificației am avut parte de o surpriză, muzeul cu exponate din viața de zi cu zi a sașilor, de la lăzile de zestre, la costume populare și obiecte din gospodărie.

Vitrina aceasta cu podoabe mi-a plăcut în mod deosebit. De altfel, puteți citi mai multe despre podoabele sașilor pe Povești săseși aici.

Odată cu soarele, s-a arătat și primăvara în curtea bisericii de la Viscri așa că ne-am putut bucura de verde crud și de soare.

Acest semn de STOP întors a fost fotografia care a descris cel mai bine ziua noastră: am ajuns iarna, doar ca să lăsăm primăvara la Viscri.

La ieșirea din sat nu am putut rezista tentației de a fotografia cetatea într-o scenă reprezentativă pentru Transilvania care surprinde liniștea locului.